Un burg academic

Festivalul international de muzica academica - Sighisoara 2000

Viata muzicala sighisoreana a castigat mult in bogatie si varietate in ultimul deceniu. Numeroase proiecte culturale de anvergura s-au nascut aici (Festivalul de Muzica Veche, Teatrul din Turn, stagiunea muzicala estivala a Bisericii Evanghelice etc.), inspirate cu siguranta si de atmosfera absolut unica in tara pe care o creeaza cetatea medievala care domina asezarea. Unele dintre aceste proiecte au rezistat timpului si au devenit deja traditie. Nici nu s-au stins ecourile Festivalului de Arta Medievala (editia a opta) si a venit randul Festivalului International de Muzica Academica (editia a saptea), organizat de Primaria municipiului Sighisoara si de Fundatia Elan. Initiativa a venit in anul 1993 din partea violonistului elvetian de origine romana Alexandru Gavrilovici, care a ramas in tot acest timp sufletul si motorul manifestarii, fiind puternic atasat spiritual de meleagurile natale. Scopul declarat al acestui proiect este cultivarea si promovarea tinerelor talente muzicale din Romania (si nu numai) prin organizarea unor cursuri de maiestrie predate de o pleiada de docenti in interpretarea instrumentala: Alexandru Gavrilovici - vioara (Elvetia), Heidi Indermuhle - flaut (Elvetia), Hans Elhorst - oboi (Germania) si Gerardo Vila - pian (Argentina). Lor li s-a alaturat anul acesta Johannes Deijkstra (Olanda), pentru un inedit curs de acordaj de orga (dupa ce cu doar cateva zile mai devreme predase un curs de acordaj de pian la Universitatea de Muzica Gh. Dima din Cluj).

Suportul logistic este asigurat de Primaria municipiului Sighisoara, care a pus la dispozitia festivalului somptuoasa sala baroca de festivitati, precum si salile Scolii de muzica din cetate. De asemenea, Parohia Evanghelica din Sighisoara a oferit profesorilor si cursantilor (incepand de la actuala editie) multisecularele spatii sacre ale Bisericii Manastirii si Bisericii din Deal. Asadar, o cuprindere vasta in intrega cetate a acestui festival, care timp de noua zile (1-9 august 2000) a polarizat atentia iubitorilor de muzica din oras, dar si a numerosilor turisti aflati in vizita la Sighisoara. Aceasta si datorita faptului ca sase din cele noua zile ale festivalului (un numar record!) s-au incheiat prin concerte camerale sustinute in egala masura de maestri si de discipoli, atat separat, cat si impreuna. Poate acesta este unul dintre cele mai insemnate castiguri ale festivalului: dupa sapte ani, participantii la cursuri - profesori si elevi - au devenit o mare si frumoasa familie. Distantele intre ceea ce conventional s-ar putea numi catedra si banca au disparut, in beneficiul spiritului de echipa, sudat in timp, intr-o maniera specific occidentala. Fara protocol, emfaza sau eticheta, dar cu mult altruism, generozitate si prietenie. Insa aceasta implica din partea discipolilor, pe langa ambianta calda si destinsa, asumarea deplina a responsabilitatii de sine, atat pe plan personal, cat si artistic. Ineditul, inca o data, isi face aparitia in experimentul muzical sighisorean. Si, dupa cum marturiseau o parte dintre cursanti, noul nu se opreste aici. Pe langa tehnica si expresivitatea instrumentala, au fost foarte multe de invatat si in ceea ce priveste pozitia instrumentului, gestica, relaxarea, starea psihica in momentul actului artistic, filosofia muzicii etc. Unul dintre efectele de lunga durata ale acestor cursuri ar putea fi (de ce nu?) sensibilizarea universitatilor de muzica din Romania spre aceste aspecte mai putin luate in consideratie prin programele noastre analitice, inca nu indeajuns de flexibile.

Dar sa revenim la muzica. In prima seara (2 august), concertul inaugural a fost precedat de cuvantul de deschidere al doamnei Luminita Tcacenco, director de program in cadrul Fundatiei Elan pentru acest proiect (si ale carei eforturi deosebite au facut posibila desfasurarea in conditii optime a intregii manifestari), precum si de generosul cuvant de salut al primarului municipiului Sighisoara, domnul Daniel Danesan. Concertul inaugural a apartinut in intregime maestrilor. Am ascultat Patru piese pentru pian op. 119 de J. Brahms, in care am apreciat o data in plus tuserul fin, eleganta si limpezimea stilistica a pianistului Gerardo Vila, pe care l-am reintalnit in lucrarea Pour le piano de C. Debussy, interpretata intr-o gama larga de nuante, de la profunzimea diafana a partii de mijloc, pana la expansivitatea vibranta a miscarilor de inceput si de final. Prezentata pentru prima data in Romania, Sequenza pentru oboi a lui Luciano Berio a adus o pata de culoare prin atmosfera sa hipnotica, uneori chiar agresanta, careia Hans Elhorst i-a adus un plus de agilitate, zig-zag-urile sale sonore din registrul inalt bazandu-se pe efecte de interferenta, batai si lungimi, create impreuna cu violonistul Alexandru Gavrilovici, care a evoluat din off. Vioara a revenit in prim plan in piesa lui P.I. Ceaikovski Amintiri dintr-un loc drag, incarcata de melancolie evocatoare. Alexandru Gavrilovici a impresionat prin stralucirea acutului si tonurile grave, dialogul cu pianul (Gerardo Vila) punctand accentele dureroase, dar si notele calde, meditative. De-a lungul intregului festival s-a cantat multa muzica elvetiana contemporana. In Suita pentru flaut solo de Willi Burkhard, cu urme de romantism tarziu, dar si influente mozartiene sau minimaliste, Heidi Indermuhle a alternat cu gratie si expresivitate retinuta planurile sonore dinamice cu cele filigranate. Flautul a ramas pe scena, acompaniat de pian, si in lucrarea de incheiere, o Sonata intr-o singura parte de Josef Lauber, in care introducerea domoala pentru flaut a trecut pe nesimtite intr-un allegro final cu pasaje de pian solo.

Concertul din 4 august a reunit in program lucrari extrem de diverse, interpretate de elevi si studenti alaturi de maestrii lor. Suportul important pe care acestia l-au acordat cursantilor, precum si bucuria de a canta impreuna, au dat serii o nota de cordialitate si deschidere. La inceput, Alexandru Gavrilovici a punctat un Preludiu - lucrare contemporana elvetiana (Bernd Alois Zimmerman), o mini-pastila agrementata cu mult pizzicato. Studiul Paganini nr. 6 (dupa Capriciul nr. 24) de F. Liszt a adus-o la pian pe Olga Bivol (Republica Moldova): un tuseu apasat si o maniera interpretativa nediferentiata, adesea stridenta. Ileana Gocan a interpretat, poate prea temperat, o Arie si un Allegro de A. Vivaldi pentru pian. Hans Elhorst si Adriana Suciu au ales doua piese (Inventiuni) interesante, dar in acelasi timp solicitante, scrise de Isang Yun, compozitor asiatic contemporan. Violonistul Liviu Dobrota a demonstrat in prima parte a Sonatei nr. 2 de G. Enescu un stil limpede, melodios, o frazare frumoasa si un dozaj inteligent al nuantelor. Heidi Indermuhle, alaturi de Jennifer Zentner si Verena Poncet (Elvetia) au alcatuit un inedit trio de flaut pentru Doucement si Courante de J.B. de Boismortier, intr-o versiune vie si eleganta. Violonista elvetiana Aloise Baechler a adus in atentie o alta lucrare mai putin cunoscuta: Preludiu in memoriam Sostakovici de Alfred Schinttke, un adagio cu pizzicato, grav si evocator, dublat din nou din off, ca un ecou, de vioara lui Alexandru Gavrilovici. Un moment deosebit: singura lucrare vocala din festival (ciclul de lieduri La courte paille de F. Poulenc) a fost datorata tanarului duo elvetian Nathalie Tollardo - voce si Corinne Fischer - pian. Un sensibil si suav Mesto de Carl Reinecke a prins viata in interpretarea flautistei Jennifer Zentner (Elvetia). In inchiderea programului serii, Cvartetul Arioso din Cluj (in componenta Melinda Beres - vioara, Ioana Galu - vioara, Margit Kardos - viola si Ciprian Campean - violoncel) a prezentat Cvartetul K.V.158 de W.A. Mozart. Un ansamblu armonios, bine legat, cu un sunet plin, compact, care a gasit nuantele adecvate si tempo-ul ideal pentru aceasta lucrare.

Ziua de duminica (6 august) a adus dubla satisfactie a reintalnirii cu careul de asi al festivalului - completat de data aceasta de organistul olandez Johannes Deijkstra -, in ambianta speciala din Biserica Manastirii, care in urma cu doi ani si-a sarbatorit sapte secole de existenta. Programul prezentat ar putea fi intitulat (parafrazand unul dintre momentele Festivalului de Arta Medievala din acest an) Muzica veche la instrumente moderne: un repertoriu exclusiv din Baroc, interpretat la instrumente din secolul XX (flaut, vioara, oboi, inclusiv orga-gazda, un Rieger pneumatic din 1906). Concertul a fost deschis de Passacaglia lui D. Buxtehude pentru orga, in care registratia joasa, calda, din prima parte a fost fluent completata cu inspiratele rezolvari tonale din final. Sonata in sol minor de G.F. Handel pentru flaut solo (Heidi Indermühle), cu sonoritate dulce, bine echilibrata, a fost urmata de o noua lucrare pentru orga, Trumpet tune de T. Wegmann: un tempo de mars, maiestuos si o registratie bogata, urcand spre forte in ultima parte. Acompaniamentul de orga, extrem de discret, a fost prezent si in cele doua lucrari de incheiere: Sonata in fa major de A. Vivaldi pentru oboi (Hans Elhorst - liric, retinut in pasajele rapide, apoi tandru si afectuos) si Sonata in mi major de J.S. Bach pentru vioara (Alexandru Gavrilovici - din nou impecabil, perfect adaptat mesajului piesei).

Luni 7 august a avut loc un concert la Biserica din Deal, sustinut exclusiv de catre cursanti, dar care, nefiind anuntat din timp, nu a putut fi urmarit.

Concertul de marti 8 august, din nou in Sala festiva a Primariei, i-a avut ca protagonisti pe deja cunoscutii membri ai Cvartetului Arioso din Cluj. In deschiderea programului au evoluat trei tinere pianiste din Romania. Am retinut interpretarea subtila, intuitiva si temperamentala a Gabrielei Ungureanu in doua Preludii de C. Debussy si redarea fluenta, coerenta si energica a Variatiunilor pe o tema de Corelli op. 42 de S. Rahmaninov de catre Anca Serban-Lacea. Ansamblul clujean a prezentat doua dificile lucrari contemporane: Cvartetul de coarde de Frank Martin (trecand cu usurinta de la partile turbulente si sacadate la cele grave) si Cvartetul de coarde nr. 8 de D. Sostakovici (compozitie in cinci parti: prima - calma si meditativa, a doua - intempestiva, a treia - un pseudo-vals cu solo-uri de violoncel, a patra - gingasa si fragila, de asemenea cu violoncelul in prim plan, iar ultima - cu adevarat serenissima). A fost, fara indoiala, seara speciala a tanarului ansamblu clujean, nascut sub aceasta titulatura la initiativa lui Alexandru Gavrilovici in urma cu doi ani, din fosti participanti la cursurile de vara sighisorene, deveniti intre timp protagonisti fideli ai festivalului.

Ultima fila de jurnal: miercuri 9 august orele 19, Sala festiva a Primariei - concertul de inchidere. Toti cursantii (in numar de peste 60) au fost prezenti in sala, dintre acestia aproape jumatate evoluand in 20 de momente muzicale. Aici se cuvine sa mentionam aportul deosebit adus de cei trei pianisti corepetitori care au insotit, atat la cursuri cat si in concert, prestatiile tinerilor muzicieni: Edit Horvath, Cipriana Gavrisiu si Valentin Ivanof, toti clujeni. Fara a mai aminti compozitiile prezentate, vom enumera doar acele prezente care ne-au atras atentia: oboistul Ioan Moldovan - un stil placut si cald, flautistul Tudor Tarlea - talentat si sensibil, din nou pianista Gabriela Ungureanu - cu predilectie pentru lucrarile complexe si explozive, violonistul elvetian Adrian Ruhl - demonstrand cantabilitate si finete, oboistii Ludovic Armin Cora - exact si in spiritul lucrarii - si Alexandru Nicolescu - cu o interpretare nuantata a unei lucrari delicate si pretentioase, violonistii Diana Jipa - de o remarcabila maturitate pentru varsta ei frageda, concretizata in bogatie coloristica, expresivitate viguroasa si putere magnetica asupra audientei, Liviu Dobrota - artist cu o personalitate deja conturata - si Mircea Lazar - plin de umor intr-o partitura pe cat de spectaculoasa, pe atat de dificila, precum si oboistul Adrian Cioban - nuantat, cu resurse expresive exprimate in planuri sonore diverse. Ultimul moment muzical al serii a reprezentat o surpriza extrem de placuta: executia de catre Cvartetul Arioso a lucrarii Opt bagatele pentru cvartet de coarde de Adrian Pop, in prezenta compozitorului. O piesa complexa, in care filonul tematic sugereaza printr-o structura bazata pe ciclicitate ideea de geneza si metamorfoza. Structura diversa si mozaicata a lucrarii a fost exprimata cu maxim rafinament si acuratete de catre interpreti. Nelipsitul moment festiv din incheiere a adus tuturor tinerilor muzicieni prezenti in festival fie o diploma de participare, fie o diploma de merit, in functie de modul in care au fost apreciate eforturile depuse la cursuri.

Pentru editia de anul viitor, organizatorii preconizeaza, pe langa largirea participarii internationale, dotarea Scolii de muzica din localitate cu patru pianine oferite de profesorii elvetieni - aceiasi care in urma cu trei ani au donat Primariei municipiului un valoros pian Yamaha de concert -, precum si introducerea in cadrul cursurilor de maiestrie a inca unui instrument de studiu.

Dupa sapte ani, festivalul a dat roade: maestrii de peste hotare sunt indragostiti de oameni si de locuri, artistii romani sunt invitati sa studieze sau sa concerteze in strainatate, cursantilor li se pregatesc alte instrumente mai bune, iar eforturile organizatorice tind sa se prelungeasca pe toata durata anului. Festivalul a devenit un drog pentru mine - spune Hans Elhorst. Si credem ca asta spune tot.

Radu RADESCU

Actualitatea muzicala, nr. II/decembrie 2000